Istoria zilei de 1 mai

Potrivit wikipedia în anul1889, Congresul Internaţionalei a decretat ziua de 1 Mai ca Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestaţii muncitoreşti.Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea ţărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autorităţile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.
Ziua de 1 Mai este considerată şi în România sărbătoare legală.
Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificaţiei zilei de 1 mai, de sărbătoare internaţională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.
Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federaţiei Sindicatelor din Statele Unite şi Canadei (precursoarea Federaţiei Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor şi Tâmplarilor a iniţiat introducerea unei rezoluţii care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, şi după 1 mai 1886”, sugerându-se organizaţiilor muncitoreşti respectarea acesteia
Numită si Ziua Pelinului sau Ziua Beţivilor,ZIUA MUNCII semnifică, în tradiţia populară, începutul verii. Denumirea de Armindeni (Armendina, Armindin, Arminder) provine de la numele profetului Ieremia din calendarul creştin.
De1 MAI, Ziua Pelinului, oamenii obişnuiesc să se rostogolească prin iarbă, să se spele pe maini si pe fata cu roua, dar şi să poarte pelinul la palarie, in san, in buzunare, „ca sa fii ferit de rele si sa ai noroc tot anul”.De1 MAI, Ziua Beţivului,se bea vin pelin rosu „ca sa fii sanatos, puternic si rumen in obraji”.
În România, Ziua Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată la data de 1 mai 1890, având denumirea de „Ziua Solidarității oamenilor muncii”.
În perioada comunistă, această zi era marcată prin manifestații ale armatei și ale munictorilor români.