14 septembrie este ziua în care creștinii ortodocși prăznuiesc Înălțarea Sfintei Cruci, una dintre cele mai vechi și mai importante sărbători ale Bisericii. Această zi, cunoscută și sub numele de Ziua Crucii, amintește de aflarea lemnului pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos și de înălțarea lui în fața Apostopilor, ca semn al biruinței credinței asupra morții și a păcatului.
Originea sărbătorii se leagă de anul 326, atunci când împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, a găsit la Ierusalim Crucea Domnului. Pe locul descoperirii a fost ridicată ulterior Biserica Sfântului Mormânt, sfințită la 13 septembrie 335. A doua zi, 14 septembrie, lemnul sfânt a fost arătat mulțimii, moment care a rămas în tradiția Bisericii ca zi de sărbătoare. Înălțarea Sfintei Cruci mai amintește și de readucerea ei la Ierusalim în anul 629, când împăratul Heraclius a recuperat-o de la perși, iar patriarhul Zaharia a ridicat-o din nou în fața poporului.
Pentru credincioși, Crucea nu este doar un simbol al patimilor și al jertfei lui Hristos, ci și semnul iubirii lui Dumnezeu și al speranței mântuirii. Din acest motiv, Biserica rânduiește pentru această zi post aspru, indiferent în ce zi a săptămânii cade sărbătoarea. La Sfânta Liturghie, preoții poartă veșminte de culoare roșie, iar Crucea este așezată la loc de cinste, în mijlocul bisericii, împodobită cu flori și busuioc, pentru a fi venerată de credincioși.
În tradiția populară, sărbătoarea marchează și sfârșitul verii și începutul anotimpului rece. Se spune că de acum înainte șerpii și insectele intră în pământ, iar păsările migratoare încep să plece spre țările calde. Oamenii duc la biserică flori, mentă și busuioc, care după sfințire sunt folosite ca leacuri sau sunt așezate la icoane, pentru a aduce binecuvântare și protecție casei. Totodată, există credința că nu este bine să se culeagă fructe sau legume cu formă rotundă, precum nucile ori strugurii, pentru că acestea ar aminti de Cruce.
Zi de post și rugăciune, Înălțarea Sfintei Cruci rămâne una dintre cele mai respectate sărbători creștine, alături de Paști și Crăciun, păstrându-și de-a lungul veacurilor puterea de a aduna comunitățile la rugăciune și de a aminti credincioșilor de jertfa și iubirea Mântuitorului.